Cinci Nopи›i La Freddy's 4 Official

Pentru băiețelul care stătea ghemuit sub pătura subțire, noaptea nu era un timp al odihnei, ci o bătălie pentru supraviețuire. În camera lui, umbrele nu erau doar simple absențe ale luminii; ele aveau dinți, gheare și o foame de neostoit.

În a cincea noapte, ceilalți au dispărut. S-a așternut o liniște grea, întreruptă doar de un râs profund care părea să vină de peste tot. Nightmare Fredbear era aici. O masă imensă de metal auriu murdar, cu o burtă plină de dinți și ochi care sclipeau de o inteligență malefică. Nu mai era vorba de reflexe, ci de instinct pur. Fiecare secundă în care lanterna nu era ațintită spre el era o invitație la dezastru. Cinci nopИ›i la Freddy's 4

Nu era singur nici măcar în pat. Micii „Freddles”, versiuni miniaturale și grotesce ale lui Freddy, au început să apară pe cearșafuri, scoțând sunete ascuțite. Trebuia să întoarcă lanterna spre ei constant; sub lumina puternică, creaturile se dizolvau în umbră, doar pentru a se reforma imediat ce privea în altă parte. S-a așternut o liniște grea, întreruptă doar de

Totul a început cu un sunet metalic, un "clanc" înfundat care venea dinspre dulap. Înarmat doar cu o lanternă al cărei fascicul tremura odată cu mâna lui, băiatul a sărit din pat. A alergat spre ușă și a ascultat. Respirația grea de cealaltă parte nu era a unui om. Când a aprins lumina, a zărit pentru o fracțiune de secundă chipul desfigurat al lui Nightmare Bonnie . A trântit ușa, inima bătându-i ca un ciocan pneumatic. Nu mai era vorba de reflexe, ci de instinct pur